Afla totul despre Meningita si tratamentul acestei boli

Meningita este o infectie a membranelor (meningele) care invelesc creierul si maduva spinarii si uneori si a lichidului cefalorahidian (LCR) care inconjoara creierul si maduva spinarii. Meningita consta in tumefierea (inflamarea) foitelor meningeale ale creierului si in unele cazuri si ale maduvei spinarii, aparand meningita spinala. Atunci cand meningele sunt inflamate la celulele creierului ajunge mai putin sange si prin urmare mai putin oxigen.

Membrana meningeala este formata din 3 foite: duramater, arachnoida si piamater.

Meningita virala
Intre 80% si 92% din persoanele care fac meningita virala in fiecare an sunt infectate cu virusuri care traiesc in mod normal in . Aceste enterovirusuri (cum ar fi virusul Coxsackie si echovirusul) fac parte din flora intestinala fara sa produca vreo boala.
Totusi, ele pot provoca meningita atunci cand sunt transmise de la o persoana la alta prin intermediul alimentelor, apei sau obiectelor contaminate. provocata de enterovirusuri apare cel mai frecvent la copii mici si la sugari.
Virusurile herpetice pot fi de asemenea o cauza de meningita cu encefalita. Ele sunt adesea prezente in organismul uman fara sa determine nici o boala, totusi ocazional ele devin active si provoaca afectiuni. Virusurile herpetice pot fi transmise de la o persoana la alta prin intermediul contactelor apropiate, precum sarutul, tusea, stranutul sau contactul sexual. Uneori, virusurile herpetice pot trece de la o mama la copilul ei, in timpul nasterii. In cazuri rare, alte virusuri, precum virusul imunodeficientei umane (HIV) sau virusul ce provoaca oreionul, pot cauza meningita.

Meningita bacteriana
La cei mai multi oameni care fac meningita bacteriana, aceasta este provocata de unul din cele doua tipuri de bacterii: Streptococcus pneumoniae sau Neisseria meningitidis. Aceste bacterii traiesc adesea in organismul uman, cel mai frecvent la nivelul nasului si a gatului, fara sa provoace afectiuni. Totusi, bacteriile acestea pot provoca meningita daca patrund in circulatia sanguina, de unde ajung la lichidul cefalorahidian sau la tesuturile (meninge) care inconjoara creierul si maduva spinarii.

De asemenea, aceste bacterii pot fi transmise de la o persoana la alta, de obicei prin intermediul salivei sau a secretiilor nazale infectate. Alte doua bacterii care pot provoca uneori meningita sunt streptococul de grup B si Listeria monocytogenes. Meningita cauzata de bacteria streptococica de grup B apare cel mai frecvent la nou-nascuti, care se pot infecta in timpul nasterii sau dupa.
Meningita cauzata de Listeria monocytogenes apare cel mai frecvent la nou-nascuti si la adultii in varsta. Programele pentru preventia infectiei cu streptococii de grup B au scazut incidenta bolii. Aceste programe includ recomandarea sceening-ului la toate femeile insarcinate in saptamana 35–37 si administrarea de antibiotice in timpul nasterii la femeile care sunt infectate cu aceasta bacterie. In cazuri rare, alte bacterii pot cauza meningita, de obicei la persoane cu afectiuni medicale indelungate.

Tratament:
Tratamentul meningitei depinde de microorganismul care a cauzat infectia, de varsta, de extinderea infectiei si de prezenta altor afectiuni medicale sau a complicatiilor meningitei.
Se recomanda consultarea imediata a doctorului in cazul in care dumneavoastra sau copilul dumneavoastra prezentati simptome de meningita, deoareca meningita bacteriana poate duce la aparitia unor complicatii amenintatoare de viata daca nu sunt tratate cat mai curand.
- Majoritatea cazurilor de meningita sunt cauzate de virusuri (determinand meningita virala). Cele mai multe persoane cu menigita virala de obicei incep sa se simta mai bine dupa 3 zile de boala si se fac bine in aproximativ 2 saptamani.
- Meningita cauzata de bacterii trebuie tratata in spital, cu antibiotice. Este mai probabil sa se dezvolte complicatii in cursul bolii (cum ar fi febra prelugita si convulsii) si complicatii pe termen lung (precum pierderea auzului si probleme cu vederea) in cazul meningitelor bacteriene decat in cazul celor virale. Daca meningita bacteriana nu este tratata promt si adecvat, poate surveni decesul. Meningita bacteriana sau menigita virala severa pot impune tratarea in spital, cu:
- antibiotice. Aceste medicamente se administreaza de obicei in vena (pe cale intravenoasa sau IV). Antibioticele se administreaza numai daca infectia este cauzata de o bacterie. Administrarea de antibiotice atunci cand nu este nevoie poate duce la aparitia rezistentei la ele
- masuri pentru reducerea presiunii din creier. Daca meningita provoaca cresterea presiunii in creier, se administreaza medicamente cortizonice precum dexametazona. Aceasta administrata in asociere cu antibiotice, cel mai curand posibil in evolutia meningitei, poate reduce riscul de aparitie a sechelor si a decesului. Totusi, un studiu arata ca steroizii nu au ameliorat evolutia la copiii din tarile in curs de dezvoltare, atunci cand adeseori copiii nu sunt adusi la spital suficient de devreme dupa ce simptomele de meningita incep sa se dezvolte
- masuri pentru reducerea febrei. Medicamente precum acetaminofen (Paracetamol, Tylenol), consumul de lichide si o buna ventilare a camerei pot reduce febra. In caz de febra inalta, poate fi nevoie de o interventie, cum ar fi punerea unui cearceaf udat cu apa rece pe pat
- masuri pentru prevenirea convulsiilor. Daca apar convulsiile, este nevoie de un mediu inconjurator calm si linistit. Medicamente precum fenobarbital sau diazepam pot fi administrate pentru oprirea lor
- oxigenoterapia. Administrarea de oxigen se face in caz de dificultate a respiratiei si pentru cresterea cantitatii de oxigen in intregul organism. Oxigenul se poate administra printr-un cort sau o capota plasate deasupra corpului, printr-o masca faciala pusa deasupra nasului si a gurii, printr-o piesa tinuta sub nas (canula nazala) sau in cazuri severe, printr-un tub introdus prin gura pana la nivelul traheei
- monitorizarea consumului de lichide. Poate fi nevoie de consum de lichide in plus deoarece infectiile cresc nevoia organismului de apa. Consumul de lichide poate reduce de asemenea riscul posibil al deshidratarii. Lichidele se administreaza intravenos (IV) in cazul in care varsaturile impiedica consumarea lichidelor pe cale orala. Medicii si asistentele controleaza cantitatea de lichide administrata deoarece persoanele cu meningita pot face complicatii in cazul in care au prea putine sau prea multe lichide
- monitorizarea analizelor sangelui. Se fac frecvent teste sanguine pentru masurarea electrolitilor, precum sodiul, potasiul si a glucozei din sange.