Automanipularea

De-a lungul timpului, au existat autori care şi-au pus problema dacă este etic să publice o carte având ca subiect manipularea, în condiţiile în care cercetările lor i-au determinat să fie îngrijoraţi de rolul negativ pe care l-ar putea juca aceasta, folosită ca un instrument pus în slujba unor intenţii malefice.

Manipularea propriu-zisă
Manipularea propriu-zisă constă, în opinia specialiștilor, în acțiunea de a convinge pe cineva să acționeze așa cum ne dorim, lăsându-i însă impresia libertății de decizie, deși, în realitate, nu ar fi făcut în mod spontan ceea ce i-am indicat noi. Prin manipulare, distorsionăm adevărul și acționăm astfel încât să ne atingem scopul cu orice preț și să convingem alte persoane să acționeze în interesul nostru.

Automanipularea
Ceea ce nu foarte multă lume știe este că ne putem manipula și singuri, căci, întrucât manipularea este în strânsă relaţie cu puterea angajamentului individual, cercetătorii au ajuns să vorbească și de fenomenul auto-manipulării.
Numeroase studii au demonstrat că simpla luare de decizii îi poate implica pe indivizi într-un proces ireversibil. Odată luată, decizia pare să blocheze alternativele, centrând individul spre acţiunile cele mai potrivite hotărârii luate. Cercetătorii au numit această situaţie „efect de îngheţ”, sugerând, prin aceasta, o „îngheţare” a mecanismului de analiză şi angajare într-o decizie alternativă (opţiune), care se poate dovedi chiar mai pertinentă, în anumite cazuri. Cu alte cuvinte, oamenii pot persevera irațional într-o anumită direcție greșită, deoarece le este greu să admită că au investit (bani, timp, energie, sentimente) în mod eronat.

Riscuri
Riscurile sunt multiple, potrivit studiilor; un individ care manifestă o tendinţă puternică spre auto-manipulare este vulnerabil, în aceeaşi măsură, la o manipulare din exterior. Simplul fapt că nu se poate dezice de la o decizie iniţială eronată îl face incapabil să iasă din situaţiile-capcană, în genere. Din diferite motive, oamenii evită să-şi asume greşelile şi să caute o altă soluţie, perseverând în eroare.
În cazul automanipulării, problema se iveşte în momentul în care individul rămâne „captiv” acţiunilor şi consecinţelor inerente deciziei sale, în detrimentul apelului la o alternativă mai avantajoasă. Nu o dată ni s-a întâmplat să regretăm un angajament luat. Paradoxal este, însă, că, cu cât ne focalizăm mai mult energia asupra unui eşec, cu atât parcă ne dorim mai mult să demonstrăm că nu am greşit. O frustrare astfel direcţionată produce o agravare a situaţiei, o sufocare a capacităţii de a ieşi din impas.

Refuzul de a accepta imperfecțiunea
Şi, aceasta, pentru că, aparent, oamenii se tem să admită ceea ce, în alte circumstanţe, folosesc drept scuză: nimeni nu e perfect...Perseverând, indivizii încearcă să demonstreze, nicidecum să testeze, că au luat o decizie bună. Negând evidenţele, deseori, ei refuză să-şi recunoască greşelile, cu riscul de a produce adevărate catastrofe, o intervenţie din exterior devenind de o necesitate stringentă, în asemenea împrejurări.
Auto-manipularea li se poate aplica, deopotrivă, celor slabi şi celor puternici, celor încrezători în sine şi celor nesiguri, celor orgolioşi ori nu etc., motiv pentru care este util să re-analizăm permanent deciziile pe care le luăm.