Cancerul testicular si tratamentul acestuia

Cauza exacta a cancerului testicular este necunoscuta. Totusi unele situatii ar putea creste sansele dezvoltarii unui cancer testicular, astfel:
- un testicul necoborat (criptorhidie), ceea ce se intampla cand un testicul nu descinde din abdomen in scrot; in mod normal testiculele coboara in scrot inaintea nasterii fatului de gen masculin sau in primele 3 luni dupa nastere
- infertilitatea

- sindromul Klinefelter: o boala genetica, care afecteaza barbatii (in mod normal barbatii au un cromozom X si unul Y dar cei cu sindrom Klinefelter au cel putin 2 cromozomi X si in cazuri rare chiar trei sau patru)
- antecedente familiale de cancer testicular.
Desi a fost demostrat ca aceste conditii cresc riscul pentru cancerul testicular, majoritatea barbatilor cu aceasta forma de cancer nu prezinta nici una dintre situatiile de mai sus.
Unii medici recomanda barbatilor intre 15 si 40 de ani autoexaminarea lunara a testiculelor. Altii nu considera examinarea lunara ca fiind necesara barbatilor cu risc mediu de dezvoltare a cancerului. Examinarea lunara ar putea fi recomandata barbatilor cu risc crescut de cancer testicular, incluzandu-i pe cei cu una sau mai multe din circumstantele prezentate anterior. Barbatii cu risc crescut ar trebui examinati regulat de medicul specialist, deoarece modificari nedureroase pot trece neobservate la autoexaminare.

Tratament
In cazul diagnosticarii cancerului testicular, specialistul va explica ce tip de cancer este prezent, daca este metastazat si potentialul curativ. Specialistul va discuta impreuna cu pacientul optiunile terapeutice si posibilul rezultat. Cancerul testicular este considerat o boala curabila, mai ales diagnosticat precoce.

Tratament initial

Tratamentul cancerului testicular incepe cu orhiectomia inghinala radicala, care reprezinta extirparea chirurgicala a testiculului afectat. In functie de tipul de celule canceroase si de posibila diseminare, acest procedeu poate fi urmat de una sau mai multe din urmatoarele terapii:
- perioada de expectativa vigilenta: in care pacientul este monitorizat de un specialist dar fara a primi vreun tratament; mai este numita si observatie sau supraveghere
- radioterapia: reprezinta utilizarea unor doze mari de raze X pentru distrugerea celulelor canceroase si diminuarea tumorii; acest tratament este uzual folosit in terapia seminoamelor, in care celulele sunt foarte sensibile la radiatii (radioterapia nu este eficienta in tratarea tumorilor nonseminomatoase)
- chimioterapia: utilizeaza medicamente foarte puternice pentru distrugerea celulelor canceroase; cea mai utilizata chimioterapie in tratarea cancerului testicular este terapia combinata cu cisplatin si implica folosirea mai multor medicamente; acest tratament variaza in intensitate si este deseori folosit la barbatii care prezinta diseminari secundare in afara testiculului, la limfoganglioni si la alte organe
- chirurgia aditionala: care poate fi necesara pentru indepartarea celulelor canceroase diseminate la nivelul limfoganglionilor sau la alte zone din corp; rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor este interventie uzuala a tumorilor nonseminomatoase, implicand indepartarea ganglionilor din abdomenul si spatele inferior.
In cazul diagnosticului pozitiv de cancer seminomatos sau nonseminomatos, in stadiul I exista mai multe posibilitati terapeutice. Este important de inteles ca fiecare terapie, inclusiv expectativa vigilenta are propriile riscuri. Pentru a usura alegerea unei metode si pentru participarea activa a pacientului, medicul specialist trebuie sa explice pe larg potentialele riscuri si rezultate.
Daca nu este tratat in stadiile incipiente, cancerul testicular poate disemina in afara testiculelor si a limfoganglionilor regionali, la ganglionii la distanta si alte organe. Organele care pot fi afectate sunt plamanii, ficatul, creierul si oasele. Cancerul testicular metastazat este mai dificil de tratat decat cel in stadiu incipient, desi terapia curativa ramane posibila in multe cazuri. Tratamentul cazurilor avansate poate cuprinde chirurgie mai invaziva si chimio sau radioterapie mai intense.

Tratament de intretinere
Indiferent de terapia aleasa in tratarea cancerului testicular, este importanta acordarea unei supravegheri continue, care sa detecteze precoce o recurenta a cancerului.
Programul uzual de supraveghere poate cuprinde:
- examenul fizic general
- teste imagistice, inclusiv radiografii, tomografie computerizata si rezonanta magnetica nucleara
- teste de sange pentru monitorizarea markerilor tumorali; niveluri stabile sau crescute de makeri pot semnifica persistenta cancerului sau recurenta si necesitatea unui tratament in continuare.
Diagnosticul de cancer testicular inseamna vizite regulate la medicul specialist ani la rand, astfel incat este necesara o relatie bazata pe incredere si schimb de informatii. Medicul specialist poate sfatui pacientul asupra schimbarilor necesare in modul de viata pentru o terapie de succes.

Tratament in cazul agravarii bolii
Recurenta cancerului paote fi detectata la un examen fizic, la investigatiile imagistice sau prin obtinerea unor titruri crescute de markeri tumorali. Spre deosebire de alte tumori cancerul testicular recurent se poate deseori vindeca, mai ales daca a diseminat doar la nivelul limfoganglionilor abdominali sau pelvini. Cancerul testicular recurent poate fi tratat prin una sau o combinatie din urmatoarele metode:
- chimioterapie cuprinzand cisplatin, etopozid si bleomicina
- chirurgie pentru indepartarea limfoganglionilor afectati sau tratarea altor zone metastazate
- radioterapie
In multe cazuri de cancer testicular recurent, chimioterapia este urmata de chirugie de indepartare a tumorilor reziduale, ca si a tesuturilor afectate in cadrul chimioterapiei.

Tratament ambulator (la domiciliu)
In terapia oricarui stadiu al cancerului testicular se poate utiliza tratamentul ambulator (la domiciliu) pentru corectarea efectelor secundare ce pot acompania terapia. Tratamentul la domiciliu poate fi suficient in managementul simptomelor comune care apar. Indicatiile medicului specialist sau tratamentul prescris de acesta la domiciliu, trebuie urmate intocmai. In general un regim alimentar echilibrat si odihna suficienta ajuta la controlarea simptomatologiei.
Tratamentul la domiciliu presupune:
- tratamentul ambulator pentru greata si varsaturi: cuprinde urmarirea aparitiei si tratarea primelor semne de deshidratare, ca dexemplu xerostomia (uscaciunea gurii), saliva vascoasa si oliguria cu urina hipercroma (volum scazut si culoare accentuata)
- tratamentul ambulator al diareei: se face prin crutarea stomacului, prevenirea deshidratarii; se va consulta specialistul inaintea utilizarii oricaror medicamente fara prescriptie impotriva diareei
- tratamentul ambulator al constipatiei: cuprinde exercitii fizice usoare alaturi de aport adecvat de lichide si o dieta bogata in fructe, vegetale si fibre; se va consulta medicul specialist inaintea utilizarii medicamentelor laxative
- tratamentul ambulator al fatigabilitatii: presupune odihna suficienta mai ales in timpul chimioterapiei sau radioterapiei; oboseala va servi ca si ghid. Este posibil sa nu va modificati vechea rutina cu conditia unui somn suficient. Fatigabilitatea (oboseala) poate fi mai accentuata spre sfarsitul tratamentului sau imediat dupa terminarea acestuia.

Tratament medicamentos
Chimioterapia cancerului testicular uzeaza de medicamente foarte puternice pentru a distruge celulele canceroase. Datorita riscurilor si efectelor secundare ale medicatiei chimioterapice este importanta informarea pacientului asupra acestora dar si asupra beneficiilor, inaintea inceperii tratamentului.
Chimioterapia poate cauza greata si varsaturi. Pentru ameliorarea lor medicul specialist va prescrie tratament ce se va administra ambulator, imediat dupa sedinta de chimioterapie.
Medicatia uzuala in tratamentul cancerului testicular include chimioterapia combinata cu cisplatin, o combinatie a urmatoarelor 3 medicamente:
- Cisplatin
- Bleomicina
- Etoposid.
Medicatia de prevenire a greturilor si varsaturilor:
- antagonisti de serotonina, ca ondasetronul (Zofran), granisetron (Kytril); aceste medicamente sunt mai eficiente contra greturilor si varsaturilor provocate de chimioterapie, in asociere cu corticosteroizii, ca dexametazona (Superprednol)
- fenotiazine
- metoclopramid.