Educatie acasa

Originar in S.U.A., homeschooling-ul inseamna educatia copiilor acasa, de catre parinti cel mai adesea, insa uneori de catre profesori angajati special. Parintii care aleg aceasta optiune in S.U.A si unele tari din Europa, acolo unde statul permite (homeschooling este o caracteristica a tarilor puternic dezvoltate), fac un angajament cu scoala ca se vor ocupa de educatia copiilor lor.

Ei cheltuie intre 200 si 6000 de dolari pe materiale si profesori, si pot avea si acces la baza materiala a scolii. Este adevarat ca mare parte dintre parintii care aleg aceasta modalitate de a-si educa copiii sunt ultra-conservatori si vor sa isi fereasca odraslele de influente negative si sa ii creasca in acelasi spirit, sau/si sunt parinti instariti, care cred ca scoala nu este suficient de buna.
Aceasta este critica principala care i se aduce homeschooling-ului - tinerii sunt privati de o viata sociala care contribuie la o dezvoltare normala a personalitatii lor. Faptul ca un copil creste intr-un mediu pana la urma privilegiat, este rasfatat si protejat de lumea de afara si invata selectiv ii poate dauna, iar atunci cand creste si iese in lume este posibil sa nu se descurce, sa aiba o imagine distorsionata a realitatii si sa priveasca superior pe cei care au mers la scoala.

In plus, este mai greu sa inveti cu seriozitate, pentru ca parintii nu pot fi obiectivi si nu te pot evalua realist, singurul feedback extern putand fi primit la examenele nationale. Chiar si profesorii angajati vor avea tendinta sa fie subiectivi cu elevii de care se vor simti apropiati. Insa o relatie deschisa si stransa profesor-elev nu este intotdeauna un lucru rau.

Pe de alta parte, avantajele educatiei adaptate fiecarui copil sunt importante, mai ales in cazul unui sistem de invatamant ca cel din Romania, criticat de multe ori pentru ca ar fi ultra-centralizat. Copilul poate astfel sa aiba timp de activitati practice, sa vada muzee, sa mearga la teatru, sa invete doar lucruri generale din anumite materii si sa se concentreze pe ceva ce il atrage, sa isi organizeze singur timpul.

Este adevarat ca elevii formati astfel trebuie sa isi dea examenele nationale in scoli, asa incat nu se pot abate de la programa scolara prea mult.

În SUA, în perioada 2005-2006, aproape 2,5 milioane de copii învăţau acasă, în Marea Britanie erau 50.000 de elevi, în Australia şi Canada, copiii din 20.000 de familii, pentru fiecare ţară, învăţau acasă, în Irlanda aproximativ 1500-2000 de elevi, în Noua Zeelandă 7.000 de elevi, potrivit unui articol din Gandul. Acest sistem se practica si in Franta sau Germania, dar si in China.

Numarul celor care aleg aceasta optiune este in crestere. In Romania nu este inca permis de lege, dar nici nu s-a luat din discutie. Avand in vedere amploarea fenomenului meditatiilor particulare din tara - unde multe dintre aceste ore suplimentare se fac pentru a compensa dezinteresul profesorilor sau pentru a aprofunda lucrurile de la clasa, chiar a oferi un avantaj copilului dispus sa dea bani pe pregatiri ca sa stie dinainte lectia de la clasa, si nu pentru performanta sau lucruri noi, este posibil ca in curand opinia publica sa impuna o discutie la nivelul ministerului educatiei, pentru a se dezbate acest sistem.

Parintii sunt dispusi sa investeasca in educatia copiilor daca au aceasta posibilitate, desi Romania este totusi o tara conservatoare, chiar patriarhala pe alocuri, si s-ar putea ca "valorile scolii" sa fie inca adanc impregnate in mentalitatea noastra. Nu trebuie insa ignorata nici influenta Occidentului, care adopta acest sistem.