Guta si tratarea acesteia

Guta este o forma de artrita (inflamatia articulatiilor), caracterizata prin episoade dureroase secundare inflamatiei articulatiilor. Boala este caracterizata prin durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) precum si prin impotenta functionala a articulatiei. Fara tratamentul corespunzator, guta este o boala care prezinta recurente (acutizari) frecvente care pot cauza leziuni severe ale articulatiilor, tendoanelor sau a altor tesuturi. Guta este o boala mai frecventa in randul populatiei de sex masculin.

Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia este deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut sanghin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta. Nu este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent diferiti factori heredo-colaterali (genetici) incriminati in aparitia acesteia. Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior. Se pot identifica diferiti factori incriminati in etiologia bolii si anume:
Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala:
- obezitatea
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine)
- diete cu continut caloric mic

Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric:
- tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic)
- diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului)
- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a celulelor maligne)
- imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de exemplu ciclosporina, folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organ

Boli cronice, grave, precum:
- boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente
- boala renala cronica
- hipertensiunea arteriala
- afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat, precum psoriazisul (afectiune dermatologica), mielomul multiplu (forma de tumora maligna a maduvei sanghine), anemia hemolitica (moartea rapida a celuler rosii din sange, prin distrugere acestora), sau tumori
- saturnismul (intoxicatia cu plumb)
- hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor secretati la acest nivel).
Afectiuni genetice caracterizate prin niveluri crescute a acidului uric. Persoanele cu sindrom Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan, au un deficit partial sau uneori complet al enzimei care mentine echilibrul adecvat al acidului uric.

Tratament - Generalitati
Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular sau renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si complicatiile acesteia.

Tratament initial

Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina cauzele bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul atacului de guta este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.

Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate urmatoarele:
- scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea unei greutati normale. Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu putine grasimi). Cu toate acestea, o dieta cu un continut caloric mic, poate creste concentratia acidului uric in sange si poate declansa un eventual atac de guta.
- evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a acidului uric, facilitand astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un continut ridicat in purine, poate fi considerata mai nociva decat alte tipuri de alcool.
- evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine), care pot creste concentratia acidului uric in sange
- administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului uric cu facilitatea acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ medicatia diuretica (care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului), adimistrarea de niacin sau aspirina. Este important ca orice pacient cu guta sa consulte un specialist inaintea utilizarii unor tratamente medicamentoase complementare
- exercitiul fizic regulat si evitarea sedentarismului.

Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul acidului uric in sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric prin mentinerea unei greutati normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si evitarea consumului de alcool si a medicamentelor care cresc concentratia acidului uric in sange sau scad eliminarea renala a acestuia.

In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric in sange, nu necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu acid uric extrem de crescut in sange trebuie investigati pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului uric trebuie monitorizat de medicul de familie pana la revenirea la normal a concentratiei acestuia.

Tratament de intretinere

Orice persoana cu guta care a avut un atac si care nu urmeaza nici un tratament, are un risc mare sa dezvolte atacuri recurente de guta si in viitor. Telul tratamentului de intretinere este acela de a scadea acidul uric din sange si de a preveni atacurile recurente. Este importanta de asemenea identificarea cauzei care a determinat un nivel crescut de acid uric (hiperuricemia).

Medicul specialist va evalua starea generala de sanatate a pacientului si va stabilii tratamentul corespunzator fiecarui caz in parte. Evitarea unor factori precum consumul de alcool, dieta necorespunzatoare, sedentarismul si obezitatea, pot scadea riscul aparitiei gutei si a recidivelor atacurilor acesteia.

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.

Tratament in cazul agravarii bolii

Guta este de obicei tratata cu succes prin administrarea medicatiei care diminueaza simptomele si care scade nivelul acidului uric in sange. Daca guta nu este tratata timp de 10 ani, putem spune ca aceasta devine o boala cronica (simptome cronice, recidivante), care poate afecta ireversibil articulatiile sau rinichiul. Cristalele de acid uric se acumuleaza intraarticular si periarticular sub forma unor noduli duri, denumiti tofi gutosi. Tratamentul stadiului tardiv al gutei include administrarea obligatorie a medicatiei specifice.

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutosi include administrarea allopurinolului, care poate scadea dimensiunea tofilor, pana la disparitia acestora.
In cazuri rare este necesara realizarea unei interventii chirurgicale in cazul tofilor care poate cauza diformitati.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Guta este o boala inflamatorie a articulatiilor, care apare dupa ani de zile in care pacientul are o concentratie sanghina crescuta de acid uric. Acidul uric se depoziteaza la nivelul articulatiilor si este responsabil de simptomele specifice bolii. Pacientii diagnosticati cu guta, necesita urmatoarele:
- diminuare disconfortului si dureri cauzate de atacul de guta
- repaus al articulatiei pana la terminarea atacului (peste 24 de ore dupa disparitia durerii)
- ridicare segmentului afectat
- aplicarea locala a unei comprese calde. Daca acest lucru nu ajuta se poate incerca aplicare locala a unei pungi cu gheata.
- administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea aspirinei care poate inrautatii simptomatologia.

Optiuni de medicamente

Tratamentul medicamentos al gutei este impartit in doua categorii. Din prima categorie fac parte medicamentele care atenuaza simptomele secundare atacului de guta: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie). Odata cu atenuarea simptomelor (dupa 2-4 saptamani) este administrata medicamentatia specifica capabila sa scada concentratia acidului uric sangvin si sa previna atacurile recurente de guta.
Medicatia care are ca si scop scaderea acidului uric seric nu se administreaza decat odata cu disparitia atacului de guta. Administarea acestuia in timpul atacului poate agrava simptomatologia prin mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde in primul rand de severitatea si frecventa atacurilor recurente, precum si de valorile acidului uric in sange. Cu cat sunt atacurile mai frecvente si valorile acidului uric in sange mai ridicate, este necesara administrarea unui medicament de durata.

Tratamentul atacului de guta
Este posibil ca atacul de guta sa survina pe parcursul administrarii medicatiei specifice hipouricemiante, in acest caz nu este indicata oprirea tratamentului pe durata atacului.
In cazul pacientilor cu guta carora li s-a prescris un tratament specific (probenecid sau allopurinol), dar care nu au urmat tratamentul, au un risc mare de recidiva a simptomelor. In acest caz nu este recomandata administrarea medicamentatiei decat dupa remiterea atacului.

Tratament chirurgical
Guta este de obicei tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante precum si prin administrarea tratamentului medicamentos corespunzator. Daca evolutia bolii a depasit 10 ani si nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric sa se fi acumulat la nivelul articulatiilor sub forma cristalelor de acid uric (tofi gutosi). Daca acesti noduli devin durerosi, produc deformarea articulara si tratametul medicamentos nu reuseste micsorarea lor este recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).

Alte tratamente
Cu toate ca nu s-a dovedit stiintific, metodele de terapie complementara pot fi folosite in tratamentul simptomelor asociate cu guta, astfel incat:
- ciresele si unele plante ("ghiara diavolului"), pot fi folosite ca remedii naturiste antiinflamatorii
- acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia cronica asociata gutei. Nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa demonstreze efectul antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de guta
- acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).