Dezvoltarea sexuala si personalitatea

Dacă v-aţi întrebat vreodată care sunt stadiile dezvoltării personalităţii, în corelaţie cu sexualitatea, şi ce implică acestea, puteţi să căutaţi răspunsurile pornind de la teoriile unui nume care a stat pe buzele celor mai mulţi, măcar o dată, în ultimul secol: Freud.

Oral, anal, falic, latent, genital - etapele psihosexualitatii
Stadiul oral, caracteristic perioadei de viaţă cuprinse între 0 şi 1/ 2 ani, este etapa în care copilul simte plăcerea în special la nivelul gurii şi al obrajilor, atunci când este alăptat de către mama sa. Plăcerea este, aşadar, preponderent orală (supt, muşcat, înghiţit), iar Freud, care a realizat mai multe cercetări, atrage atenţia asupra riscului ca adulţii care au întâmpinat frustrări în acest stadiu (cum ar fi înţărcarea timpurie) să dezvolte "fixaţii orale" (mâncat şi/ sau vorbit excesiv, fumat, consumat alcool şi/ sau droguri etc.). Mai mult, frustrările menţionate pot face ca viitorul adult să fie neîncrezător în ceilalţi, distant, temător sau incapabil să aibă relaţii apropiate, potrivit psihanalistului. De asemenea, prea multă indulgenţă acordată copiilor în această etapă poate determina la adult un exces de optimism, iar neglijenţa - nervozitate şi pesimism.
Ceea ce Freud a denumit etapa anală este perioada cuprinsă între 1/ 2 şi 3 ani, când copilul învaţă să-şi controleze sfincterul şi să elimine materiile fecale la momentul potrivit. Defecaţia şi urinarea produc plăcere. Freud susţine că atitudinea manifestată acum de părinţi vizavi de copil marchează evoluţia ulterioară a acestuia, care riscă, printre altele, să îşi ascundă anumite sentimente şi opinii negative sau critice, la maturitate, de teamă că va fi respins şi că va pierde afecţiunea celorlalţi.
Stadiul falic (3-6 ani) este considerat de mulţi ca fiind cel mai interesant şi cu siguranţă aţi auzit frevent discuţii despre complexul lui Oedip sau al Electrei (denumiri provenite de la miturile omonime). Atenţia copilului este orientată în mod special asupra organelor sexuale. Deşi iniţial poate suna ciudat şi surprinzător, Freud susţine că fiecare copil manifestă, în această perioadă, un conflict interior, dat de o atracţie sporită, oarecum incestuoasă şi erotică, pentru părintele de sex opus şi de o tendiţă de respingere/ dispreţ/ invidie faţă de părintele de acelaşi gen. Copiii depăşesc acest conflict în momentul în care încep să manifeste sentimente mai agreabile social în raport cu părintele de sex opus şi să se identifice sau să imite părintele de acelaşi sex. Acum se conturează identitatea feminină sau masculină, discernământul şi înclinaţiile sexuale, iar ostacolele întâmpinate în stadiul falic pot crea viitori adulţi care-şi inhibă sexualitatea, sunt confuzi în ceea ce priveşte satisfacerea plăcerii sexuale sau aleg să îşi canalizeze energia sexuală în special către alte activităţi, care aparent nu au nici o legătură cu sexul (proces de sublimare). Interesant este că tot în această etapă, după Freud, fetiţele manifestă un comportament care denotă că sunt invidioase pe cei care au penis şi le consideră pe mame principalele responsabile pentru "castrarea" lor.
În etapa de latenţă, care debutează undeva în jurul vârstei de 6 ani şi se încheie la 12 ani, energia sexuală pare să se atenueze, iar copiii sunt mai preocupaţi de distracţie, socializare, învăţare etc. Nici această perioadă nu este ferită, însă, de riscuri pe termen lung, precum problemele cu stima şi imaginea de sine, dependenţa de ceilalţi, adaptabilitatea scăzută etc.
Cel din urmă stadiu, genital (12-18 ani), accesibil numai dacă indivizii nu rămân blocaţi într-o etapă anterioară, marchează perioada în care adolescenţii leagă prietenii şi relaţii apropiate, emoţionale, se implică în diferite activităţi şi încep să fie preocupaţi de carieră, sub imboldul libido-ului, spune Freud, care susţine că energia sexuală este direcţionată în special asupra organelor sexuale, în acest stadiu.