Contraceptia

Dispozitiv intrauterin

În 1928, germanul Ernst Grafenberg a inventat un inel cu diametrul de 1,5 cm alcătuit dintr-un fir subtire de argint spiralat . A fost o metodă care, introdus în cavitatea uterină, împiedica implantarea ovulului fecundat al endometrului pe un corp străin.

Pe urma acestei inovaţii, în primul rând a apărut primele dispozitive intrauterine fabricate din lemn sau din metal. Către 1960 au început să le dezvolte cu plastic şi se adaugă un inel de cabluri de cupru pentru a creşte eficienţa sa. Cu toate acestea, primul dispozitiv intrauterin acceptat medical a fost Asa de Lippes în 1962. Era din plastic şi a avut o spirală.

Metode hormonale

În anii 60 din ultimul secol, această metoda izbucnit în "piaţa de contracepţie”. A apărut sub forma unor pastile mici inventate de părinţi americani, a căror aport zilnic previne sarcina. Compoziţia lor, bazată pe o combinaţie de hormoni (progestogen noretinodrel de 10 şi 150 de miligrame mestranol, un estrogen sintetic), a fost o revoluţie care, de-a lungul anilor a dus la mai multe anchete. Studiile s-au îmbunătăţit , la fel si calitatea pilulei şi s-au oferit alternative pentru acest sistem. Plasturele, injecţii, implanturi şi inele sunt alte contraceptive hormonale pentru femeile de azi.
Sterilizarea

Metoda presupune o procedură chirurgicala de specialitate, în care medicul produce incapacitatea pacientei de a procrea. Sterilizarea poate fi aplicată atât la bărbaţi cât şi la femei, ambele reprezintă un sistem permanent de contracepţie, însă revenirea la fertilitate nu este asigurată, după această operaţiune.

Contracepţia Planificată

Fie prin intermediul zilnic de luare a pilulei sau doar cu câteva minute înainte (de achiziţionarea şi de plasarea prezervativului), marea majoritate a sistemelor de prevenire a sarcinii "au nevoie de timp". Femeia, cu ajutorul unui medic ginecolog, ar trebui să decidă care metoda i se potriveşte şi apoi să-l utilizeze la momentul şi modul necesar astefel ca relaţiile sexuale să se desfăşoare în condiţii de siguranţă contraceptivă.

Astfel, planificarea şi buna administrare a unei contracepţii hormonale face posibilitatea de a rămane insărcinată aproape inexistentă. De altfel şi utilizarea corectă a unei bariere (diafragma, capac, prezervativul feminin, etc) de asemenea, reduce riscul.



Metode de ,,bariera’’

Această definiţie cuprinde o gama de contraceptive pe care femeile le pot introduce în vagin înainte de inceperea actului sexual. Unele dintre ele, în plus de prevenirea sarcinii, se pot proteja împotriva bolilor transmise pe care sexuala oarecum sau complet;aici vorbim de prezervativul feminin. Nu eliberează substanţe hormonale, astfel femeile sunt protejate de efectele secundare, dar au o mai mare probabilitate de sarcină decât alte metode de contracepţie.