SARCINA MOLARA

Sarcina molara sau mola hidatiforma este o varietate a bolii trofoblastice gestationale, o afectiune rara (apare la 1 din 2000 de sarcini).
Cauzele acesteia suntnumeroase, in principal genetice si rezultatul este aparitia unei sarcini neviabile, in care fie nu exista embrion, fie acesta are importante malformatii. Mola poate fi totala sau partiala.

Mola totala apare cand nucleul ovulului fecundat a fost inactiv.
Ca urmare spermatozoidul fecundant se va multiplica singur in lipsa materialului genetic pe care ar fi trebuit sa il aduca ovulul. In acest caz nu exista embrion, placenta, cavitate sau lichid amniotic. Uterul este plin cu vezicule de diverse dimensiuni (asemanatoare boabelor de strugure) ce contin lichid. Acestea se pot mari rapid in dimensiuni ceea ce da impresia de crestere normala sau cvasinormala a uterului in cadrul evolutiei sarcinii. Datorita faptului ca placenta nu se dezvolta, apare, in mod tipic, hemoragia vaginala. In cazul molei complete sarcina se pierde pana in luna 4 de gestatie.

Mola partiala apare in anumite conditii, cand 2 spermatozoizi fecundeaza acelasi ovul. In acest caz pot sa se dezvolte placenta, membrane amniotice si chiar si un embrion (insa de cele mai multe ori acesta are importante defecte genetice).

Cele mai frecvente simptome ale sarcinii molare sunt:
- Greata si varsaturi intense.
- Hemoragii vaginale, de obicei aparute in semestrul I de sarcina.
- Uter ce creste foarte repede in dimensiuni.
- Cresterea nivelurilor HCG.
- Absenta batailor cardiace fetale, absenta miscarilor active fetale.
- Ovare marite (dimensiunile lor suntdeterminate ecografic).
- Sarcina molara se incheie de cele mai multe ori prin avort spontan. Cea mai utila investigatie pentru diagnosticarea acestei afectiuni o reprezinta ecografia (se observa aspectul clasic de « fulgi de zapada »).
In cazul in care sarcina molara nu se incheie spontan, tratamentul de electie este reprezentat de chiuretaj si aspiratie. Dupa extragerea molei se recomanda tinerea pacientei sub supraveghere- se monitorizeaza nivelul HCG la 7 zile de la evacuare si se verifica periodic (timp de 1 an) daca exista tesut molar restant. Aceasta este o complicatie ce apare la 10% din paciente. Existenta tesutului molar este certificata prin biopsii si prin dozarea nivelului HCG. Daca acesta nu scade pana la 3 luni de la aspiratie, se recomanda administrarea chimioterapicelor. Boala trofoblastica gestationala poate sa duca (in 2- 3 % din cazuri) la aparitia coriocarcinomului.

Coriocarcinomul este o tumora cu capacitate foarte mare de invazie si metastazare. Peste jumatate din coriocarcinoame suntprecedate de existenta molei. Ele pot sa invadeze cel mai frecevnt: uterul in profunzime (determinand chiar perforatie uterina), organele pelvine, peritoneul. Metastazele cele mai frecvente suntcele in palmani, creier, oase, ficat.

Coriocarcinomul este unul din cele mai agresive cancere genitale si de aceea toate pacientele care au fost diagnosticate cu mola trebuie foarte atent monitorizate. Specialistii considera ca un risc mai mare de aparitie a acestui tip de cancer il au pacientele cu varsta inaintata si cele aflate la prima sarcina (nulipare) si care nu au avut o sarcina molara in antecedente. Pacientele suntsfatuite ca dupa sarcina molara sa evite sa conceapa un copil pentru o perioada de timp indicata de medic pentru a se elimina riscul de aparitie a coriocarcinoamelor. Explicatia medicala a acestei recomandari consta in faptul ca daca apare o noua sarcina creste nivelul HCG, ceea ce face foarte dificila (daca nu chiar imposibila) diferentierea cresterii HCG pe baza unui coriocarcinom. Coriocarcinomul se caracterizeaza prin niveluri crescute ale hormonilor, asemanatoare sarcinii, acesta fiind unul din semnalele de alarma, precum si un criteriu paraclinic cu foarte mare valoare diagnostica.

Femeile care au avut in antecedente o sarcina molara au o sansa de 1,3- 2,9% de a dezvolta o noua mola.

0 comments:

Trimiteți un comentariu