Comunicare transactionala

Comunicarea transactionala este un complex de mesaje care cuprinde nu numai intelesul verbal, ci si schimbul permanent de atitudini fata de mesaj, adica o implicare a interlocutorilor prin tot ceea ce poate avea semnificatie pentru ei.

Conform conceptelor profesorilor americani Sandra Hybels si Richard Weaver, aceasta forma de comunicare are trei pricipii de baza: in primul rind, persoanele implicate in comunicare isi trimit mesaje continuu si simultan; in al doilea rand, toate evenimentele de comunicare au un trecut, un prezent si un viitor; in al treilea rand, participantii la comunicare joaca anumite roluri.

Primul principiu: participam in comunicare continuu si simultan. Chiar daca nu esti cel care vorbeste intr-o situatie de comunicare, esti totusi un participant activ prin numeroasele simboluri pe care le primesti si le furnizezi continuu. De exemplu, te intilnesti cu cineva care tocmai si-a cumparat un tricou pe care ti-l doreai de mult si il intrebi unde se afla magazinul de la care l-a achizitionat. Interlocutorul iti explica cum a ajuns acolo, dar in tot timpul cat el vorbeste tu ii transmiti mesaje precum: te invidiez pentru noul tau tricou; ma intereseaza sa am acest tricou; sunt curios unde se afla magazinul; inteleg ce-mi spui; acum nu prea inteleg; tu nu stii sa explici prea bine; aha, acuma stiu; iti sunt recunoscator....Nu intimplator, concordanta intre aceste mesaje si ceea ce vei spune va face din tine o persoana care face impresia de sinceritate, de agreabil, de sociabil etc.
Al doilea principiu: orice comunicare are un trecut, un prezent si un viitor. Ori de cite ori se naste o disputa, devine evident ca spusele isi au originea in evenimente care au avut loc la un moment mai mult sau mai putin indepartat din trecut. De exemplu, discutand cu sotia asupra locului de petrecere a concediului, el tine cont de experienta anului trecut, cand amintirile de la mare nu au fost prea placute (nu avea suficienti bani, nu gasea berea favorita, nu era televizor in camera de hotel). Din aceasta cauza, el poate incepe discutia prezenta intr-un mod putin cam critic, spunind Sper ca anul asta vom petrece un concediu mai odihnitor... Este o aluzie la anul trecut, pe care, in prezent, ea o interpreteaza drept un afront. In joc intra insa si asteptarile fiecaruia pentru viitorul concediu: el - ca anul asta vor merge la munte; ea - ca vor merge din nou la mare.

Mai mult decat atat, trecutul poate afecta discutia ta, chiar daca ai de-a face cu un necunoscut. Chiar daca nu l-ai mai intalnit, necunoscutul iti spune multe: ca arata ca un contabil; ca seamana cu bunicul tau; ca pare grabit; ca nu intelege prea bine despre ce e vorba etc. Toate acestea nu sunt spuse, ci se deduc din experienta ta anterioara cu alte persoane. Viitorul, chiar daca se ascunde in spatele unei discutii cu un necunoscut, este si el determinant pentru comunicare: ai vrea ca intalnirea cu aceasta fata frumoasa sa se repete, de aceea ii vei spune: Mai vino pe la noi cind vrei tu... Prezentul insa poate fi manifest chiar in mai multe straturi; in cazul magazinului de tricouri: vreau sa aflu unde este magazinul, dar ma doare maseaua si nu pot sta prea mult timp sa ascult...

De cele mai multe ori, noi credem ca suntem cei care se supara pentru ce spun ceilalti; in realitate, ceilalti pot spune ceea ce spun ca o reactie la ceea ce spuseseram noi anul trecut, la ceea ce vad la noi, la ceea ce stiu despre noi sau la ceea ce se asteapta de la noi.
Al treilea principiu: cei care comunica joaca roluri. Rolurile sunt ipostaze pe care le repetam pentru ca asa ne-am obisnuit, pentru ca asa credem ca ne sta mai bine, pentru ca asa trebuie, pentru ca nu se poate altfel etc. De exemplu, cand vorbeste cu doctorul care-l trateaza, un director capata dintr-o data un ton supus, iar mesajul lui este plin de respect, de solicitudine - ceea ce nu pare sa aminteasca de severitatea si aroganta pe care o arata la serviciu. Aceasta se intampla pentru ca directorul joaca acum rolul pacientului, care este considerat (de altfel gresit) ca fiind dator sa manifeste fata de doctor respect si supunere. Mergand acasa, directorul nostru poate sa capete un ton mieunat, folosind diminutive si onomatopee caraghioase cand descrie problema sa de sanatate pentru sotia lui, fata de care el joaca rolul unui baietel bolnavicios.

Spune-mi ce rol joci ca sa-ti spun ce vei spune...Aceste aspecte ne pot fi de un real folos cand vrem sa facem predictii asupra a ceea ce va spune cineva. Este suficient sa deducem care este rolul pe care-l joaca acea persoana intr-o anume situatie sau fata de o anume persoana, ca sa putem intui cam ce ton va avea, ce cuvinte va folosi, ce concesii va face, cat de mult se va hazarda etc. Este un truc adesea folosit de catre profesionistii din media, spionaj, publicitate etc. Nu va amintesc aici decat sensibila schimbare de atitudine si de mesaj pe care un parlamentar o poate manifesta in fata unei ziariste dragute; intrand in rolul masculului valabil, el scoate pieptul in fata, se infige bine pe picioare si este dispus sa dea mult mai multe detalii decat ar oferi unui reporter varstnic; ba mai mult, parlamentarul va fi predispus la a spune ceva personal la adresa ziaristei dragute...

Rol, comunicare si punct de vedere. Lucrurile sunt si mai complicate decat atat: rolul pe care tu il joci poate fi perceput diferit de diferitele persoane cu care ai de a face. Desi rolul este de regula o conventie (un doctor este o persoana in halat alb, cu un stetoscop de gat, aspect ingrijit, limbaj doct), o persoana poate avea motivele ei de a percepe diferit rolul jucat de cineva. De exemplu, un alt doctor ar putea avea o alta atitudine fata de un doctor decat atitudinea pe care o are un sofer. De aceea, comunicarea intre doi doctori va fi diferita de comunicarea dintre un doctor si un sofer. Ceea ce pare insa cel mai putin cunoscut, este faptul ca in interiorul doctorului se poate ascunde fie un doctor, fie un sofer, iar aceste doua instante pot fi intr-un conflict care face uneori comunicarea de neiteles sau de neintuit... Aceasta stare se poate detecta atunci cand persoana in cauza se contrazice pe sine, transmite mesaje non verbale care contrazic mesajele verbale sau confera mesajelor mai multa afectivitate decat poate asimila interlocutorul.