Libertatea

LIBERTATE : Stare a persoanei în care aceasta nu depinde de cineva/nu se supune constrângerilor/îşi permite să facă ce vrea.

LIBER: Care nu este închis, înlănţuit, care are puterea de a decide, de a acţiona prin el însuşi; lipsit de constrângeri, de preocupări sau de prejudecăţi.

AUTONOMIE: Din greaca autonomos = a se conduce după propriile sale legi; care se administrează el însuşi după reguli liber alese.
Pentru a fi fericit este necesar să te afli într-un contact satisfăcător cu persoanele apropiate. Dacă vreau să contez pe celilalţi şi ei trebuie să poată conta pe mine în dragoste, în prietenie sau la serviciu.
Într-o relaţie există ceea ce vreau eu şi ceea ce vrea celălalt. Toate merg bine atâta vreme cât amândoi vrem acelaşi lucru. Dacă celălalt vrea mai mult, pot accepta sau pot refuza. Atunci când el acţionează am trei soluţii posibile: fie să întreprind ceea ce este necesar pentru a obţine ceea ce vreau, fie să negociez, fie să fug într-o manieră mai mult sau mai puţin pozitivă să mă apăr pentru a evita distrugerea, fie să rămân "blocat" în cazul în care nu pot nici să acţionez, nici să fug. Aceasta este inhibiţia acţiunii şi acestea sunt cele trei soluţii despre care vorbeşte Henri LABORIT .

Protecţiile necesare
a) Respectă-l pe celăIalt
Libertatea mea se opreşte acolo unde începe libertatea celuilalt. Însă această problemă este destul de nuanţată. Sunt liber să fumez sau să beau, dar nu să-i afum pe ceilalţi, nici să-i trezesc la miezul nopţii.
În familie, a-l respecta pe celălalt înseamnă a accepta evoluţia copiilor, pentru a nu fi, în numele educaţiei, un obstacol în calea dezvoltării lor.
La serviciu, de asemenea, a-l respecta pe celălalt înseamnă să ţii cont de el, de locul necesar dezvoltării sale luptând în acelaşi timp pentru "a-ţi face loc", pentru a-ţi afirma propria putere şi influenţă.
Să-l respecţi pe celălalt... În perspectiva noastră asupra libertăţii înseamnă să-i respecţi libertatea, aşa cum ai vrea să o vezi pe a ta respectată. Astfel, riscăm mai puţin să ne facem duşmani - există destui, întotdeauna - şi ne creăm mediul permisiv de care avem nevoie pentru a fi liberi.

b) Protejează-te cu adevărat

Dacă vrem să ne descotorosim de tabu-urile interioare şi să ocolim normele societăţii, trebuie să fim în acelaşi timp atenţi la realitatea obstacolelor care ne înconjoară. Opţiunea pentru un grad mai mare de libertate nu rămâne fără consecinţe într-un cuplu. Adeseori constituie un risc la locul de muncă. Înseamnă să-ţi faci prieteni, să fugi pentru a-ţi găsi alţii. În analiza tranzacţională vom spune că trebuie să ne servim de Părintele nostru Protector, cel care, în sine, ne spune: "Du-te.. fii atent; nu-i vorbi prea deschis patronului tău.. încetează să mai râzi de alţii în public etc. ".

Rezultatele libertăţii

a) Maturizarea şi dezvoltarea

Maturizarea survine în mod progresiv când fiecare pas în asumarea libertăţii este asociat unei responsabilităţi corespunzătoare. Copilul este determinat de părinţii săi să-şi asume consecinţele actelor sale. Dacă îşi strică jucăriile, nu le va mai avea sau le va repara el însuşi. Dacă părinţii trec cu vederea greşelile copiilor; anarhia şi iresponsabilitatea vor fi în creştere.
b) Revoluţia posibilă

În libertate, adolescentul va fi supus într-o mai mică măsură tentaţiei de a se revolta în mod sistematic. El va putea să evalueze progresiv argumentele pro şi contra regulilor primite în educaţia sa, să respingă ceea ce nu-i convine şi să aleagă ce-l interesează. Este ceea ce eu numesc revoluţie liniştită.

c) Democraţia

Este o organizare a societăţii în care autoritatea aleasă este destul de puternică pentru a evita anarhia. Înseamnă, de asemenea, crearea unei structuri securizante şi care lasă loc iniţiativei private, sub toate formele ei, repunerilor în discuţie şi libertăţii de expresie. Dacă autoritatea are tendinţa de a domina, ea riscă să trezească revolta sau contestaţia.


Efectele perverse ale libertăţii

În acest context, cuvântul “pervers" nu este luat în sensul moral, religios, psihiatric, nici psihanalitic, toate acestea atinse de o judecare morală critică. "Pervers" este considerat în sensul sociologic, de efect negativ nedorit “la plecare", apărut din ceea ce s-a dorit a fi efect pozitiv. Protecţia socială, prea bine asigurată, conduce la exces medical, la abuzuri cu privire la incapacitatea de muncă sau la şomaj. Acestea sunt efectele perverse nedorite de legislator, a cărui intenţie a fost de a reduce riscurile, printr-o solidaritate crescută între asiguraţi.

a) Anarhia

Este consecinţa frecventă a unei libertăţi prost înţelese în educaţie. În Libertatea prin anarhie (Editura l'Epi), S. NEILL sublinia greşeala, deseori întâlnită în Statele Unite, de a lăsa copilul să facă totul cum vrea sub pretextul libertăţii. Părinţii "demisionează" din responsabilitatea lor de a-şi proteja copiii. Aceasta trebuie să existe atâta timp cât copilul nu este capabil să realizeze ceea ce este lăsat să facă sau să suporte consecinţele şi să-şi asume responsabilitatea.

b) Singurătatea

Este uneori consecinţa dificultăţii de a ţine cont de ceilalţi şi de limitele acestora în a accepta libertatea din jurul lor. Când unul dintre parteneri îşi revendică libertatea fără să ţină cont de celălalt, de limitele sale, de suferinţa sa, creează o anumită distanţă datorită căreia recunoaşterea, stima şi dragostea devin dificile.

c) Divorţul

Este consecinţa unei libertăţi prea mari asumate de către unul dintre soţi şi determinată de teama celuilalt de a fi abandonat, de gelozia sau exclusivismul acestuia. Poate rezulta de asemenea în situaţia în care unul dintre parteneri nu este destul de îndrăgostit de celălalt şi, gustând libertatea sexuală, descoperă că s-a înşelat în alegerea sa. El îşi dezvoltă în afara cuplului o relaţie mai bogată şi nu mai este satisfăcut de ceea ce trăia înainte în necunoştinţă de cauză. Într-o astfel de situaţie, divorţul poate fi preferabil relaţiei sărace în care trăia cuplul. Prezenţa copiilor conduce uneori la amânarea separării.
d) Marginalizarea

Alegerile libere izolează uneori printr-o lipsă de protecţie a persoanei în deciziile sale succesive. Nu se protejează, trezeşte susceptibilităţi în anturajul ei, irită prin non-conformism. Marginalizarea se accentuează în situaţiile în care nonconformismul face loc anticonformismului.

e) Limitarea în ascensiunea socială
Persoanele bine integrate în sistemul social, conforme cu valorile acestuia, îmi par să aibă mai multe şanse de a fi recunoscute de către mediu. Conformismul inspiră încredere şi siguranţă. La celălalt pol, omul liber, neconform, contrariază, inspiră neîncredere, este perceput drept periculos pentru ierarhia dominantă. Este ţinut la distanţă de ascensiunea socială. Aceste efecte perverse sunt excelent descrise de cântecul lui Georges MOUSTAKI, "Libertatea mea":
"Libertate, tu eşti cea care m-ai ajutat să-mi desfac legăturile.
Libertate, mi-am supus viaţa dorinţelor tale
Şi cât am suferit pentru a-ţi putea împlini toate aşteptările.
Am schimbat ţări, am pierdut prieteni pentru a-ţi câştiga încrederea.
Libertate, tu ai ştiut să-mi schimbi cele mai neînsemnate obiceiuri.
Libertatea mea, tu m-ai făcut să iubesc chiar şi singurătatea".