Arsurile solare

Beneficiile expunerii corecte si rationale la soare sunt foarte bine cunoscute. Pe langa cele de ordin estetic sau psihologic (expunerea la soare avand un rol favorizant in combaterea starilor depresive), acesta favorizeaza sinteza de vitamina D, intervenind astfel in combaterea rahitismului (la copii), a osteomalaciei (la adulti) - prin favorizarea absorbtiei calciului si fosforului din alimente si fixarea lor in oase. De asemenea, expunerea la soare amelioreaza durerile articulare si intareste sistemul imun.
Expunerea prelungita insa, poate constitui un factor de risc pentru aparitia unor anumite boli cu evolutie indelungata (de exemplu, cancerul de piele) sau a unor probleme imediate la nivelul pielii (arsurile solare) sau poate agrava o conditie patologica preexistenta (de exemplu, boli cardio-vasculare, boli autoimune -lupus eritematos sistemic sau diferite colagenoze).

Arsurile tegumentare sunt leziuni ale pielii cauzate de expunerea irationala si abuziva la soare, in lipsa luarii unor masuri de protectie impotrivaradiatiilor ultra-violete. Majoritatea acestor arsuri se manifesta clinic prin dureri locale de intensitate moderata, aparute pe fondul unei zone intens eritematoase si cu sensibilitate modificata. In ciuda simptomatologiei, uneori resimtita intens de catre pacient, aceste leziuni sunt superficiale, interesand doar stratul extern al pielii si incadrandu-se in gradul I de arsuri.

Acest tip de arsuri poate fi tratat cu succes si la domiciliu, daca se respecta cateva sfaturi medicale de specialitate.
Arsurile de gradul II insa, sunt leziuni mai profunde si deci, mai dureroase si care necesita un timp mai indelungat pentru vindecare, ca si un tratament complex. Tegumentul, in acest caz, apare eritematos, edematiat si prezinta flictene (basici sau pustule). Durerea este si ea mai intensa, ceea ce atesta o afectare profunda, implicand chiar si terminatiile nervoase.

Expunerea in conditii improprii sau pentru o perioada indelungata la soare, are si alte efecte nocive, pe langa arsurile de piele, cum ar fi:
- insolatie sau alte probleme cauzate de temperaturile excesive
- reactii alergice, atat la radiatiile UV, cat si la unele produse de protectie solara
- probleme de vedere: scaderea acuitatii vizuale, leziuni ale retinei, mergand pana la pierderea partiala sau totala a vederii.


Pericolele pe termen lung includ:
- risc crescut de aparitie a cancerului de piele
- agravarea unor boli ca lupus eritematos, poliartrita reumatoida, psoriazis
- aparitia cataractei (ca efect nociv direct al expunerii intense la soare si de-a lungul unei lungi perioade de timp); cataracta este, la randul ei, una din cauzele de aparitie a cecitatii
- modificari pigmentare si structurale la nivelul pielii - aparitia unor pete maronii sau a ridurilor premature.


Gravitatea acestor probleme depinde in mare masura si de tipul pielii fiecarui individ in parte. Astfel, persoanele cu ten deschis, pistruiat, blonde sau roscate si cu ochii albastrii, sunt mai sensibile la radiatii. Varsta, de asemenea, are si ea un rol important, persoanele predispuse la arsuri fiind cele cu varste extreme: sub 6 ani sau peste 60 de ani.

Intensitatea arsurilor depinde si de:
- momentul expunerii (timpul zilei): exista un risc mai mare de a dezvolta o arsura daca expunerea se face intre orele 10 dimineata si 4 dupa-amiaza, perioada in care intensitatea radiatiilor atinge maximul; nici zilele innorate nu sunt lipsite de riscuri, razele UV putand trece cu usurinta printre nori
- localizarea persoanei langa o suprafata capabila sa reflecte razele solare, cum ar fi: apa, nisipuri albe, zapada sau gheata; reflectandu-se, razele UV isi vor exercita efectele nocive si in aceste conditii
- perioada anului (anotimp) - riscul este mai crescut in timpul verii, datorita pozitiei soarelui
- altitudine: la inaltimi mari, datorita filtrarii scazute a radiatiilor prin straturile atmosferei, arsurile sunt de intensitate si gravitate mai mare
- latitudine (apropierea de Ecuator): cu cat persoana este intr-o zona mai apropiata de Ecuator, cu atat cantitatea de raze ce trece direct prin atmosfera este mai mare
- indexul de radiatii UV al fiecarei zile - este un indicator util pentru aprecierea riscului de aparitie al arsurilor solare pentru ziua in curs.

Arsurile pot fi insa prevenite prin luarea unor masuri de protectie inainte si dupa expunerea la soare. Masurile elementare includ:
- reducerea timpului petrecut la soare
- evitarea orelor periculoase (in special daca persoana prezinta si factori de risc pentru expunerea la soare)
- utilizarea produselor de protectie solara
- adaptarea hainelor la temperatura mediului.

Tratamentul la domiciliu include masuri terapeutice ce au scopul de a ameliora simptomatologia unei arsuri de gravitate medie. Astfel, recomandarile specialistilor includ:
- aplicarea de comprese reci pe zonele afectate
- efectuarea frecventa de dusuri cat mai reci
- aplicarea locala de lotiuni calmante, pe baza de aloe vera
- cremele sau lotiunile continand hidrocortizon 1% au, de asemenea, rolul de a calma durerea si de a scadea gradul edemului. De retinut: nu este indicata folosirea unor astfel de creme, fara recomandarea medicului, in cazul copiilor cu varsta sub 2 ani si nici aplicarea lor rectala sau vaginala in cazul copiilor sub 12 ani.
- datorita vasodilatatiei aparute in urma expunerii la soare, pot aparea episoade de hipotensiune arteriala, cefalee sau febra; in aceste cazuri se recomanda consumul de lichide in cantitate cat mai mare (de preferabil, nu foarte reci); pacientul trebuie sa se linisteasca intr-o incapere racoroasa si sa fie intins pe pat pana cand simptomatologia se amelioreaza
- de asemenea, aplicarea locala de comprese cu lapte sau infuzie de musetel are rol benefic in calmarea durerilor produse de arsuri
- ungerea zonei cu ulei de salvie sau de levantica
- in ceea ce priveste cojirea pielii dupa o arsura, aceasta este o etapa fireasca a procesului de vindecare si nu poate fi tratata in mod particular. Insa exista lotiuni care scad intensitatea pruritului ce acompaniaza acest proces.


Medicamente eliberate fara reteta

Tratamentul specific al durerii si febrei se poate realiza cu medicamente pentru a caror eliberare pacientul nu necesita prescriptie medicala speciala, fiind incluse in clasa OTC (over the counter), cum ar fi:
- Algocalmin sau Piafen (administrate seara, la culcare)
- AINS (anti-inflamatorii nesteroidiene): Ibuprofen, Ketoprofen, Aspirina.


De retinut!

In cazul in care pacientul recurge la autoadministrarea medicatiei antipiretice sau antialgice, se recomanda urmatoarele:
- citirea cu atentie a informatiilor prezentate pe ambalaj si a prospectului
- respectarea dozei recomandata de producator
- evitarea medicamentelor la care au existat deja episoade alergice in antecedente
- evitarea administrarii de aspirina persoanelor sub 20 de ani, in special in absenta administrarii concomitente a unui protector gastric
- femeile insarcinate trebuie sa evite administrarea medicatiei in absenta unei recomandari specializate, iar in cazul in care se impune administrarea unor astfel de medicamente, se recomanda folosirea exclusiva a Algocalminului.


Tratamentul flictenelor

Tratamentul ambulator al arsurilor solare are ca scop principal ameliorarea durerii, prevenirea aparitiei infectiilor locale si favorizarea vindecarii. In cazul in care arsura a fost mai profunda, interesand mai multe straturi ale tegumentului si avand ca rezultat aparitia unor pustule, recomandarile specialistilor in ceea ce priveste ingrijirea acestora includ:
- evitarea agresarii (in sensul spargerii) acestora; in general, pustulele mici si integre se vindeca spontan, neavand nevoie de un tratament preferential
- evitarea acoperirii lor, aceasta facandu-se doar daca exista riscul spargerii, de exemplu prin frecarea unei piese de imbracaminte de suprafata lor
- in cazul in care se impune acoperirea lor, pentru a le proteja integritatea, aceasta trebuie facuta aplicand un bandaj necompresiv, ale carui mijloace de fixare sa fie la distanta de baza pustulei.


De retinut!

In cazul realizarii unui bandaj la nivelul membrului superior sau inferior, indiferent de segmentul interesat, mijlocul de fixare al acestuia (de exemplu, leucoplastul) nu trebuie sa realizeze compresie pe vasele sau nervii subiacenti. In cazul in care este fixat prea strans exista riscul de intrerupere a fluxului sangvin in zona, ceea ce poate antrena aparitia altor complicatii (durere, parestezii, aparitia edemului, modificari de temperatura cutanata) care treneaza vindecarea efectiva a zonei.


Prevenirea suprainfectiei

De asemenea, medicii sfatuiesc pacientii urmatoarele:
- sa se spele atent pe maini cu apa si sapun inainte de a atinge pustulele, deoarece acestea se pot infecta foarte usor
- in cazul in care pustulele au dimensiuni mai mari, se indica drenarea continutului, acordand atentie maxima mijloacelor de asepsie.

Drenarea se poate realiza folosind un ac steril de seringa sau un ac curatat atent in prealabil cu alcool medicinal sau apa si sapun. Pustula va fi punctionata la baza, iar lichidul se va scurge prin orificiul astfel creat. Pentru a se drena in totalitate continutul acesteia, se recomanda apasarea cu degetul pe suprafata flictenei, in vederea unei goliri cat mai complete. Dupa eliminarea continutului se va spala suprafata pustulei si se va sterge doar cu miscari usoare de tamponare, folosind un tifon curat. Nu se recomanda indepartarea membranei de la suprafata nici chiar dupa drenaj, decat daca aceasta se rupe sau se infecteaza, acumuland puroi sub ea.

Este indicata aplicarea unui unguent pe baza de antibiotic, cum ar fi Bacitracina sau Polimixina B (in cazul in care nu exista reactii adverse la astfel de substante). Aplicarea unei astfel de alifii are dublu rol: previne aparitia unei infectii si impiedica lipirea bandajului de suprafata pustulei. Se va evita pe cat posibil aplicarea de substante iodate sau alcool medicinal pe suprafata flictenelor, deoarece acestea incetinesc procesul de vindecare. De asemenea, trebuie evitata folosirea substantelor la care pacientul stie ca prezinta reactii alergice.
Daca dupa aplicarea bandajului tegumentul subiacent devine intens pruriginos sau apare o eruptie cutanata in jurul leziunii de baza, este indicata oprirea imediata a folosirii unguentului. Pentru a preveni aparitia infectiilor, se recomanda schimbarea zilnica a bandajului. In vederea facilitarii dezlipirii sale, acesta se poate introduce in apa rece.

Pacientilor le este recomandat sa evite pe cat posibil acoperirea pustulelor cu obiecte vestimentare pana la vindecarea acestora, si sa fie atenti la aparitia eventualelor infectii locale ce se pot dezvolta si care sunt anuntate de simptome ca:
- accentuarea durerii si edemului local
- inrosirea excesiva a zonei
- cresterea temperaturii cutanate in jurul flictenei
- formarea si scurgerea de puroi
- marirea in volum a nodulilor limfatici din regiunea gatului, axilei sau din zona inghinala
- aparitia febrei.


Atentionari speciale

Pacientul este sfatuit sa urmareasca atent daca in timpul tratamentului ambulator apar simptome noi sau daca se agraveaza cele deja existente, ceea ce semnifica ineficienta tratamentului si impune prezentarea grabnica la medic.
Printre aceste semne si simptome se numara:
- probleme de vedere ce persista si dupa incetarea expunerii la soare
- febra
- episoade de greata si voma
- aparitia deshidratarii ca rezultat direct al imposibilitatii consumului de lichide in cantitate adecvata
- semne cardinale ale infectiei locale (inrosirea zonei, edem, durere locala)
- manifestari alergice.