Frumusete ca pe vremea bunicii

Romancele au fost intotdeauna considerate unele dintre cele mai frumoase femei din lume, cu mult inainte de aparitia cremelor cu pantenol si coenzima Q10 sau a pudrei compacte.
Bunicile noastre, mai ales cele care traiau la tara, nu au avut niciodata de ales intre branduri de cosmetice, ci au fost nevoite sa gaseasca utilizari care sa le infrumuseteze pentru gaz, cenusa sau chiar...seul de oaie. In continuare, va prezentam cateva dintre cele mai folosite tratamente de infrumusetare traditionale.

Obraji sanatosi ca un mar

Fata a fost dintotdeauna numarul unu in ceea ce priveste obiectul tratamentelor de infrumusetare.

Cat despre ingrediente, acestea erau dintre cele mai neobisnuite.
Taratele si mierea poliflora, mai putin diluata decat cea de salcam, trebuiau amestecate pana la obtinerea unei paste care se putea intinde, dar care nu curgea. Cu doua degete, amestecul se aplica pe frunte, nas si obraji si se pastra minimum 15 minute, dar evitandu-se uscarea mierii pe fata. Efectul era vizibil in timp, fata devenind mai stralucitoare si problemele de piele disparand incet-incet.
Alt tip de amestec destinat fetei consta intr-un amestec din galbenus de ou, morcov ras si drojdie. Batut pana cand cele trei ingrediente se apropie cat mai mult de omogenizare, si acest amestec trebuia aplicat pe piele si pastrat cel putin o jumatate de ora.
Carnea de vitel era folosita pentru recapatarea elasticitatii si stralucirii pielii. Bucata de carne era batuta in stilul snitelelor de astazi si trebuia tinuta pe obraji sau frunte timp de un sfert de ora. Procedeul repetat stergea semnele cutanate lasate de timp.
Si castravetii sau fructele rase isi gaseau o intrebuintare in ceea ce priveste tratamentele de infrumusetare. Ele trebuiau trecute cu grija prin razatoare, iar cu zeama rezultata se tampona pielea sensibila din jurul ochilor pentru a evita aparitia cearcanelor.
Nici o dantura frumoasa nu era subestimata, stralucirea dintilor fiind recapatata sau pastrata prin frecarea lor cu sare in fiecare seara. Daca reuseai sa treci peste senzatia neplacuta de dupa dar mai ales din timpul operatiunii, dintii tai ajungeau cu vremea sa arate ca in reclamele la Colgate din zilele noastre.

Par ca al Albei ca Zapada
Pentru ca femeile isi pastrau parul in mare parte a timpului strans legat, el avea de suferit si devenea foarte greu de descurcat. Rezolvarea au gasit-o tot prin alimentele din camara: parul era clatit, inainte de spalare, cu ulei, care desprindea suvitele si il facea mai matasos.
Spirtul era o alta solutie folosita pentru insanatosirea firului de par, iar dupa spalare, chiar daca mirosul ramanea intepator, podoaba capilara devenea de admirat.
Cat despre un par bogat, rolul era preluat de gaz. O tamponare a pielii capului cu jumatate de ora inainte de spalare era rezolvarea.
Brunetele isi pastrau stralucirea parului si culoarea de abanos nu prin tratamente de infrumusetare elaborate ci printr-o simpla spalare intr-o apa in care fusesera aruncate frunze de nuc. Daca ai folosi si tu aceasta modalitate, asemanarile dintre parul tau si cel al Albei ca Zapada deveneau cu mult mai vizibile.

Maini numai bune de mangaiat
Mainile frumoase erau considerate, chiar si pe vremea bunicii, una dintre cele mai atragatoare calitati ale unei femei. Prin urmare, trebuia gasit un remediu si impotriva aspririi pielii din cauza temperaturilor. Cenusa era stransa direct din soba si lasata sa se raceasca. Cu ea femeile se spalau pe maini insistand acolo unde pielea isi pierduse finetea.
Probabil unul dintre cele mai ciudate, iar dezgustatoare, ratamente de infrumusetare, ete acela impotriva deteriorarii pielii calcaielor. Femeile isi au pielea cu seu de oaie, iar rezultatele erau calcaie mai moi, cu piele mai puternica.