Sufletul pereche

"Jumatatea mea", "persoana hărăzită mie", "sufletul pereche". Oamenii visează sa gasească Acea persoană care îi completează perfect cam de când citesc primele basme si se pun in locul prinţesei sau al lui Făt-Frumos. Dar există oare o singură persoană alături de care poţi forma un "întreg perfect", pe care trebuie sa o cauţi sau care îţi este scris sa o întâlneşti?
O jumătate, sau mai multe?
"Nu".
Pe scurt,aşa mi-au răspuns cei mai mulţi când le-am pus intrebarea de mai sus.
"Oamenii se despart după câţiva ani, tocmai când realizează - Hei, stai, sunt o grămadă de puncte în care nu suntem pe aceeaşi lungime de undă, nu ne potrivim chiar aşa. Cred că de fapt nu tu erai Acel om," îmi spune Andreea, 27, care până acum a crezut de trei ori că şi-a găsit jumătatea, dar, spune ea, după ce s-a dus starea de euforie, a realizat ca nu e tocmai aşa.
Oamenii vad diferit conceptul de "suflet-pereche", nu neaparat in sfera romantica.
"Daca te referi la relatiile de cuplu, iti pot spune ca sunt convinsa ca exista cineva pentru fiecare dintre noi. Cineva care sa ne placa pentru ceea ce suntem, o persoana pe care sa o vrem alaturi. In ceea ce priveste sufletul-pereche, eu as zice ca este cineva care are un fel de experiente in oglinda cu ale mele. Din acest punct de vedere, eu mi-am intalnit sufletul-pereche," mi-a spus Casandra, 24 de ani.

Mai sunt altii care spun ca iti gasesti completarea in mai multe suflete.
"Oamenii indentifică sufletul pereche cu o singură persoană. Eu nu. Eu am observat ca de multe ori găseşti esenţa pe care o cauţi în persoane diferite. Oricând poate apărea un "înveliş" nou. Şi poate în momentul în care te hotărăşti să râmâi lângă persoana respectivă o transformi în the one," crede Liviu de 25 de ani.
Exista apoi cei care cred. Dacă stai să te gândeşti puţin, să crezi în sufletul pereche este ca orice altă credinţă - nu ai dovezi, nu o poate nici contesta nici confirma cineva, dar tu o aprobi sau o modelezi ca să te simţi tu bine.

Ama crede ca pentru ea, există undeva o jumătate.
"Nu sunt convinsă ca o să o gasesc, dar sper, chiar sper."
Am făcut un experiment şi mi-am întrebat părinţii ce părere au. Până la urmă, după o relaţie de 25 de ani, ar trebui să ştii - sunteţi sau nu suflete pereche?
"Şi dacă nu eram, am devenit. După atâţia ani înveţi să te completeyi, să răspunzi nevoilor celuilalt," zice tata.
"Nu cred că este cineva care ne-a făcut suflete pereche, adică unul pentru celălalt. Poate sunt oameni aşa care nu rămân împreună, şi noi, dacă avem o căsnicie fericită şi trecem peste obstacole, putem foarte bine să nu fim. Dar nu sunt convinsă de asta," completează mama nehotărâtă. Nu am găsit se pare răspuns nici aici.

Mitul androginului şi cele sapte existenţe
Ideea de "o jumătate pentru fiecare" vine de la Platon, vinovat pentru atâtea idei. În "Banchetul", un personaj al filosofului ne povesteşte despre mitul androginului. După aceasta legendă, la început trăiau pe pământ fiinţe androgine. Arătau ca doi oameni lipiţi spate în spate: două femei, doi bărbaţi sau un bărbat şi o femeie (interesant de observat că Platon fie se referea la homosexualitate, fie nu condiţiona relaţiile romantice aşa cum le gândim noi de ideea de "întreg"). Aceştia deţineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau. Zeii se tem de puterea aproape infinită a androginilor şi, pentru a nu mai reprezenta o posibilă ameninţare, îi despart. Separaţi însă, părţile nu mai fac nimic. Pe pământ domneşte o letargie completă. Tot mai mulţi mor de tristeţe şi dor. Zeii, văzând că rămân fără supuşi, caută o modalitate de a le da noilor oameni un motiv pentru a trăi. Astfel este creat Eros, cu scopul de a semăna iubire în lume. În acest fel oamenii işi petreceau viaţa căutându-şi jumătatea. Cei puţini norocoşi care se găseau se contopeau formând fiinţa de odinioară.
Rebreanu preia mitul androginului în "Adam şi Eva", şi spune că de fapt oamenii au şapte vieţi pentru că una nu îi este suficientă sufletului să se reîntregească, care face acest lucru abia la sfârşitul celei de-a şaptea existenţe. O percepţie cam sumbră.

Unde îl găsim?
Internetul duduie de site-uri matrimoniale care promit să îţi găsească sufletul pereche conform profilului tău. Până şi site-ul cotidianului The Guardian are o astfel de secţiune, numită chiar "soulmates", şi care se laudă cu peste 135.000 de membri.
Pe de altă parte, ni se întâmplă uneori să avem senzaţia că deja ne-am găsit jumătatea. Putem fi vreodată siguri de asta? Cum ştii - dacă ai totul în comun, sau dacă te completează întru totul, ca simbolul yin şi yang? Este traiul cu ea până la adânci bătrâneţi o condiţie? Întrebări retorice. Nu pot uita însă convingerea cu care băieţelul din filmul "Love actually", care nu avea mai mult de 10 ani, spune că este îndrăgostit de o fată şi că ea este "the one". Scena e suficientă să te facă să crezi, măcar pentru o perioadă.

Până una alta, e frumos să crezi.
Site-ul Wikihow are un articol special despre cum îţi găseşti sufletul pereche. Primul din cei cinci paşi este să te găseşti mai întâi pe tine. Ceea ce mi se pare chiar mai greu. Dar asta este o discuţie separată.
Site-ul ne mai învaţă să avem răbdare şi să iubim oamenii pentru ce sunt cu adevărat, nu ce ne dorim noi să fie. Şi să fim deschişi, pentru că poate apărea tocmai dintr-o lume care îţi este foarte puţin familiară, sau poate foarte bine să fie cel/cea cu care te jucai în faţa blocului când erai mică.
Aşa că vă intreb şi pe voi: există suflete pereche? Voi l-aţi căutat sau deja l-aţi găsit?