Ciresul

Ciresul crestea in stare salbatica in Asia occidentala. A fost adus in Europa inca din antichitate de catre generalul roman Lucullus. Acest fruct carnos pare sa fi fost oferit de Natura doar pentru placerea pulpei sale zemoase.Sezonul de cireşe durează 6-8 săptămâni. După gust, se deosebesc cireşe dulci şi cireşe amare. Cireşele dulci se obţin numai de la pomii cultivaţi. După consistenţa pulpei, se deosebesc trei grupe de soiuri dulci: cu pulpă moale, cu pulpă semipietroasă, cu pulpă pietroasă, acestea fiind cele mai valoroase.
Cireşele amare se obţin de la pomii sălbatici sau de la pomii altoiţi. Ele sânt mai mici decât cireşele dulci, mai perisabile şi sânt mai bogate în tanin. Din cireşele amare se prepară o dulceaţă de calitate superioară, lichior, suc, şerbet, etc.

Beneficii pentru sanatate:
Cireşele au o actiune antiinfecţioasă (măresc reacţia naturală de apărare a organismului), antireumatismală şi antirahitică. Ele sunt un reglementator hepatic şi gastric, un sedativ al sistemului nervos, contribuie la regenerarea ţesuturilor şi au efect laxativ. Sunt indicate în tratarea aterosclerozei, a obezităţii, a unor afecţiuni hepatice, a gutei, a artritismului, litiazelor(urinară şi biliară), în fermentaţii intestinale şi constipaţie. Pentru bătrâni şi dispeptici, cireşele fierte(sub formă de compot şi dulceaţă) sânt mai indicate decât cele proaspete. Se poate face şi o cură cu suc de cireşe.

Cum se pastreaza:
Ciresele au punctul de congelare –2,3…-3,5ºC. la –1…-0,5ºC pot fi păstrate 2-3 săptămâni. După trei săptămâni de la depozitare îşi pierd gustul, aroma şi aspectul. Umiditatea relativă de 98% permite cea mai mare reducere a pierderilor în greutate, dar avantajează dezvoltarea mucegaiurilor pe fructele înmuiate, rănite sau îmbolnăvite; de aceea, umiditatea se menţine la cca 90%.