MOARTEA INTRAPARTUM

Moartea intrapartum apare in timpul nasterii, de cele mai mule ori datorita privarii fatului de oxigen.
Moartea intrapartum este mult mai rara, dar exista.

Studiile au identificat si o serie de factori de risc pentru aparitia mortii intrapartum, printre care:
- Preeclampsia (hipertensiune maligna indusa de sarcina).
- Restrictii de dezvoltare intrauterina.
- Sarcina prelungita (ce depaseste cu mai mult de 2 saptamani termenul).
- Moartea altui fat in antecedente.
- Experienta insuficienta a moasei sau medicului care au asistat nasterea.

Recuperarea pacientei, din punct de vedere emotional, este un proces foarte complicat, anevoios dar si extrem de complex deoarece implica atat familia cat si prietenii, medicii si asistentele ce au asistat nasterea. Se recomanda si apelarea la ajutorul unui psihoterapeut sau cel putin a unui asistent social care a mai consiliat astfel de femei pentru a trece de soc si de durere.
Declansarea nasterii: naturala sau indusa?
Dupa ce diagnosticul de moarte fetala a fost stabilit, pacienta trebuie sa se decida daca asteapta declansarea naturala a nasterii (nasterea unui fat mort se declanseaza la maxim 2 saptamani in aproximativ 80- 90% din cazuri) sau daca prefera ca aceasta sa fie indusa prin administrarea diverselor medicamente cat mai curand posibil. Exista o serie de riscuri si complicatii ce pot sa apara daca pacienta tine un fat mort in utero mai mult de 4 saptamani (cel mai adesea apar tulburari de coagulare cu instalarea chiar a coagularii intravasculare diseminate, care este o urgenta medicala) si din acest motiv specialistii sfatuiesc pacientele sa accepte inducerea travaliului (daca acesta nu apare in mod natural in perioada de timp considerata ca fiind sigura). Majoritatea pacientelor accepta inducerea travaliului. Exista mai multe modalitati de realizare a acesteia : fie dilatatia mecanica a colului, fie administrarea de suplimente vaginale de prostaglandine sau administrarea de oxitocina.
Specialistii recomanda pacientelor sa ceara (in cazul in care nu vor primi inca de la inceput) si administrarea unui analgezic. Astfel durerea fizica este mult mai redusa si nu agraveaza stressul emotional intens prin care pacienta este nevoita sa treaca. Chiar si sub efectul analgezicelor disconfortul exista, dar este mai atenuat.
Desi unele paciente o cer, anestezia generala nu este indicata (din cauza stressului anestezic la care este supus organismul). In plus, daca pacienta isi pastreaza cunostinta in timpul extractiei, la sfarsitul procedurii isi poate vedea copilul. Chiar daca o parte a familiei priveste cu scepticism acest fapt, pacientei ii poate alina putin din suferinta. Exista si paciente care dorec sa nasca prin cezariana, insa specialistii nu incurajeaza aceasta practica deoarece riscurile suntconsiderabil mai crescute.

Pregatirea nasterii
Exceptand nasterea propriu-zisa a fatului, pacienta trebuia sa se gandeasca si daca vrea sa petreaca putin timp cu acesta. Chiar daca ideea poate parea disconfortanta, majoritatea cuplurilor care au stat alaturi de corpul bebelusului au gasit putina alinare. Unii medici chiar incurajeaza pacientele sa stea alaturi de copil pentru ca mama sa vada exact cum arata copilu- astfel, ideile ei despre aspectul copilului sau nascut mort nu vor fi mult mai distorsionate si mai infricosatoare decat realitatea.