Ticurile

Fac parte din viata noastra si ii deranjeaza pe cei din preajma noastra.Există două tipuri de ticuri: simple şi complexe.Cele simple se produc deodată şi se pot repeta des (clipitul, pufnitul, trasul nasului, grimasele faciale).Cele complexe sunt: sariturile, mirositul lucrurilor, atingerea altor persoane, coprolalia, echolalia. Se pot controla uneori ticurile, dar efortul este similar cu reţinerea unui strănut, care, la un moment dat, tot trebuie eliberat.Ticurile devin mai intense la stres şi scad în intensitate când persoana se relazează, iar în timpul somnului dispar complet.

Conform opiniei specialistilor, exista trei tipuri de ticuri. Unele sunt motorii si se numesc astfel pentru ca implica miscari ale corpului, altele sunt verbale, manifestandu-se prin sunete sau cuvinte, iar ultima categorie include ticurile complexe, care combina secvente complicate de ticuri verbale dar si motorii.

Ticuri motorii

Sunt mişcări involuntare şi rapide.apar în special în timpul stresului sau când organismul este obosit sau pictisit. Cele simple sunt:clipitul, sucirea capului, scuturatul piciorului când se şede, ridicatul umerilor. Cele complexe: echopraxia (repetarea gesturilor altora), copropraxia (gesturi obscene sau interzise).

Ticuri verbale

Sunt vocalize rapide şi involuntare. Ticuri vocale simple sunt: fornăitul, grohăitul, tuşitul, trasul nasului, pufăitul… Ticuri vocale complexe: fluierături, lătrături, coprolalia (repe-tarea cuvintelor obsecene), echolalia (repetarea cuvintelor tocmai auzite), palilalia (repetarea cuvintelor sau sunetelor proprii)…

Ticurile mentale

Sunt orice gând conştient pe care o persoană simte nevoia de a-l produce (am uitat gazul apins, uşa neîncuiată, trebuie să bat în lemn neapărat de trei ori, altfel…)

Echomerimnia este forma mentală a echolaliei (se repetă ultimele cuvinte sau melodie auzită)
Copromerimnia este forma mentală a coprolaliei.
Palimerimnia este forma mentală a palilaliei (repetarea în gând a ultimelor cuvinte sau sunete personale)
Numărarea sau recitarea este un tic manifestat prin punerea accentului la aceeaşi distanţă, de exemplu.
Comportamente asociate cu ticurile:
-obsesii (repetarea gândurilor…);
-comportament ritual (atingeri repetate, repetarea unor fraze, verificarea uşii…);
-dificultăţi în concentrare cu sau fără hiperactivitate (neatenţia, nu pot termina un lucru început, mişcarea continuă…);
-probleme la învăţare (dificultăţi la scriere, citire, matematică, probleme de percepţie…);
-tulburări de somn (treziri frecvente sau vorbire în somn…).

Cea mai buna atitudine este de a ignora aceste ticuri. Medicamentele nu au un rol prea important, doar cele din plante sunt recomandate pentru calmarea sistemului nervos. Plimbarile in natura, in timpul vacantelor, ca si eliminarea cauzelor de insecuritate sau conflict creeaza conditiile propice relaxarii. Cei din jur trebuie sa manifeste rabdare si detasare, ceea ce nu este intotdeauna usor. In mod normal, ticurile dispar brusc, la adolescenta. Daca nu, este indicat ajutorul psihologic.