Plante medicinale: Busuioc (Ocinum basilicum)

Se folosesc partile aeriene ale plantei atat proaspata cat si uscata.In traditia populara: frunzele se puneau pe bube, iar in legaturi, la adenoamele de la gat si sale.Se punea pe jaratec si se tragea fumul in piept, contra tusei, si pe nas contra guturaiului.Contra tusei se folosea si decoctul, iar in amestec cu tintaura si iedera, pentru tuse rea.Cu tulpini de busuioc aprinse se ardeau negii.Legatura cu seminte se punea contra durerilor de cap.
Se mai folosea contra frigurilor, cel obtinut din semintele intrebuintate la biserica in cult.Ceaiul din frunze si varfurile florale se folosea in bolile de stomac si rinichi, iar seva plantelor crude, din primavara, contra durerilor de ochi.Cei carora le intra ceva in ochi puneau un fir de busuioc in ochi pentru a-l scoate afara.

Compozitie chimica:
- ulei volatil, (camfor, cineol, eugenol, estrargol- pana la 80%, linalol pana la 50%, sitosterol, anetol) saponozide triterpenice, tanoizi, saruri minerale, etc.

Proprietati:
antiseptic intestinal, absoarbe gazele din stomac, stimuleaza digestia datorita uleiului volatil, calmeaza colicile, creste secretia de lapte la mamele care alapteaza. Combate greturile si varsaturile inca de la prima administrare. Antiinflamator stomacal si intestinal, dar poate fi folosit si extern ca antiinflamator. Este usor diuretic stimuland digestia. Carminativ, expectorant, antiseptic intestinal. Este un bun energizant si febrifug. Avand aceste proprietati si fiind si foarte aromat cu o aroma placuta este una dintre plantele des folosite.
I se atribuie foarte multe proprietati in credinta populara. Se mai foloseste mult in cosmetica, pentru efectele pe care le are asupra pielii si parului.

Mod de preparare:

-Se poate folosi planta proaspata frecand cu ea locurile unde au fost intepate de insecte dupa ce s-a scos eventual acul. Se mai foloseste in urticarii, mancarimi tot asa.
-Planta proaspata- cateva ramurele puse la un litru de apa si lasat pentru 12 ore. De seara pana dimineata, cand se poate consuma in cursul zilei dupa strecurare. Se spune ca reda voiosia si dorinta de viata. De asemenea se spune ca intinereste.

-Praf de planta uscata obtinut cu rasnita de cafea. Se poate lua cate un varf de cutit, pana la o lingurita care se va pune sub limba timp de 10 minute. Se inghite apoi cu putina apa. Se poate lua de 3 ori pe zi.
-Infuzie. 1-2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este preferabil sa se consume inainte de mese. In afara de diabet se poate sa se indulceasca cu miere poliflora. Este foarte util in colici intestinale, balonari, bronsita, etc.
-Macerat- 2 lingurite de planta maruntita se pun la 250 ml apa rece. Se lasa apoi timp de 12 ore la temperatura camerei. Se strecoara. Se poate consuma dimineata. Se pot bea 2-3 cani pe zi.
-Tinctura- 50 g de planta maruntita se vor pune intr-o sticla care se poate inchide ermetic cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va tine la temperatura camerei timp de 15 zile, agitand des sticla, dupa care se strecoara. Se poate apoi lua cate o lingurita de 3 ori pe zi diluat cu 100 ml apa.

-Unguent- praf de busuioc obtinut cu rasnita de cafea. Se cerne. Se amesteca 50 g de praf cu 50 g de grasime( unt, untura, lanolina, seu de oaie, seu de vita, vaselina). Se amesteca pana se omogenizeaza. Se pune in cutiute la rece. Se unge in strat subtire de 2 ori pe zi. In cazul in care se doreste obtinerea unei creme mai consistente se poate pune si ceara de albine dupa dorinta (la cantitatea de mai sus se pun 10-20 g) si atunci se topeste pe baie de apa. La racire se va mesteca incontinuu pentru ca are tendinta sa se stratifice.
-Vin- la 1 litru de vin de buna calitate se vor pune 20 g de planta maruntita. Se lasa la macerat timp de 8 zile, dupa care se va strecura si se va complecta pana la un litru cu vin. Se amesteca si se poate folosi cate 50 ml de 3 ori pe zi.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: adenite, adenoame, afte bucale si genitale, ameteli, anorexie, astenie nervoasa cu angoase, balonari, bronsita acuta sau cronica, cefalee, cheilita, cheratodermii (ingrosari ale pielii si crapaturi), colici intestinale, colita de fermentatie, diabet, diaree, dischinezie de natura nervoasa, dureri de cap, epilepsie, eroziuni, febra, frigiditate, gonoree, greata, guturai, indispozitie, infectii urinare, insomnie pe fond nervos, intepaturi de insecte, lactatie (mareste cantitatea de lapte) leucoree, leziuni bucale inflamatorii erodate, mancarimi, menopauza, meteorism, migrene, negi (tinctura), papiloame (tinctura), raceli, rani, rinite alergice, scabie, spasme stomacale sau abdominale, sterilitate, ulcer gastric, ulceratii cronice, veruci, uretrite, vaginite, voma.